Mi se facuse odata mai demult un dor de o ciorba de perisoare si niste parjoale moldovenesti , un pahar de vin facut de unchiul de la tara , alaturi de o muzica taranaesca care sa simti ca te ridica la dans si locuind in Japonia , in Nagoya , nici un restaurant romanesc care sa-mi satisfaca mofturile asa ca-mi tasnii ideea : ce ar fii sa fac eu acel restaurant cu acea atmosfera " ca acasa " cu acele sarmale facute in varza murata si ciorba de pui cu multa smantana , si altii au putut asa ca de ce nu as putea si eu ?..... si uite-ma , la un an si ceva de cand mi-am propus sa fac restaurantul , acum sunt in fata faptului implinit . Am avansat mult , am invatat multe , dar cate mai am de facut .... parca nu-mi mai ajunge timpul .
Cautam locul actiunii , parca nimic nu mi-e pe plac , fac mofturi , de parca as gasii undeva un loc in care sa intru si sa zic : " Gata , asta este !!! " - vezi de treaba , in fiecare loc este un "ceva " ce sa nu-mi convina , dar lasa ca mai caut , e si maine o zii , ce conteaza ca e week-end ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu