Ocupata .... este cuvantul care-l spun cel mai des mai nou . Dar .... am realizat ceva frumos , un loc in care sa te simti ca acasa in Romania , un loc unde se aduna lumea sa mai auda zvonuri noi , muzica romaneasca , o vorba in limba romaneasca sau pur si simplu sa manance papanasi , si-mi sunt dragi toti care vin la SARMALE , oameni simplii , curiosi , prieteni sau doar plictisiti, toti pleaca zambind ,din negrii straini fiindu-ne deja prieteni .
Cu bune cu rele , am deschis restaurantul romanesc si acum suport consecintele : nu dorm suficient , nu mai am timp de mine , nici macar de cumparaturile de Craciun .... poate anul asta mosul o sa intarzie sa vina pe la cei dragi , dar v-a venii cu siguranta .
....si odata cu deschiderea si primele probleme , si anume gustul mancarii , ce altceva putea sa fie ? 1 la mana - bucatarul care e japonez
2 mancarea care e din transilvania ( eu fiind din Cluj )
si anume problema este ca : Takeshi bucatarul , inca nu a prins gustul adevarat al manacarii plus ca este prins intre ciocan si nicovala sa faca mancarea pe gustul japonezilor si al romanilor , ceea ce sa fim seriosi este foarte diferit . Eu le zic sa faca mancarea sa fie ca a nostra iar ei imi spun ca japonezii nu o sa manance daca facem in felul asta mancarea si ca sa intelegeti va dau un exemplu : salata de vinete , cea mai banala reteta pe care o stie orisicine este cu ceapa , dar ceapa ar trebui bagata la mixer sau la procesor ca sa nu se simta , dar japonezilor le place mai mult daca simt ceapa intre dinti ( dupa parerea japonejilor ) iar mie sincer nu-mi displace dar clientilor romani ..... si aici astept parerile voastre .... ce ati face daca ati fi in locul meu ?
cat despre ciorbica , la mine se face intr-un fel prin alte locuri in alt fel , renumita vorba : cate case , atatea obiceiuri ..... dar cand deschizi un restaurant vrei ca totul sa fie pe gustul fiecaruia si ii intrebi pe clienti daca le place si toti zic : da , dar mi-ar placea mai mult asa sau asa .... si aici intervine problema fiecare zice altceva , fiecare client vrea manacarica in felul in care-i place lui , in felul in care a mancat acasa , in felul cum ii gatea mamica cand era in tara .... si eu incerc sa-i inteleg pe toti si din suflet imi doresc sa le fac pe plac dar nu reusesc sa ma impart in zeci de mii de parti . Imi pare rau pentru cei pe care-i dezamagesc dar sincer nu stiu cum sa fac sa fie bine ...
pot sa promit un singur lucru , ca am sa va ascult parerile unul cate unul si am sa incerc sa fac mancarica din ce in ce mai buna , dar acordati-mi timp ca sa-mi dau seama de nevoile fiecaruia . Ajutati-ma sa va inteleg , atat va cer .

incep lucrarile

Uite ca am ajuns sa vad si ziua asta , de maine incep lucarile , sapat , lipit , construit , vopsit , lacuit si toate cele care mai intra in categoria " renovare " .
...pana acum am facut cumparaturile necesare pt bucatarie , unele maruntisuri necesare pt buna functionare a restaurantului : pahare apa, pahare vin , mari si mici , tavi , tavite , foarfece , pixuri si muuuulte alte maruntisuri .
Am hotarat si culoarea sortuletelor pt stafi , sunt suuuppppeeerrrr.
Cat despre mine , sincer , nu mai pot de emotii , ma simt ca un copil mic in prag de ajun de craciun , stiu ca va fii un brad minunat , impodobit si cu multe cadouri sub el ,dar abia astept sa-l vad odata , nu mai pot de nerabdare .
Am sa revin cu poze , poate alte mici povestioare si intamplari.

din nou "acasa"

S-au intamplat multe si multe am mai invatat in aceste cateva luni .... pe putin pot sa spun ca am experimentat cat pt o viata , de la bune la rele si invers si cand am crezut ca totul s-a terminat incep de la capat de data asta aici in japonia .
Ca sa va pun la curent cu noutatile , am reusit cu cumparaturile , adica am gasit cam tot ce am nevoie , le-am si trimis , containerul urmand sa soseasca la sfarsitul lui octombrie ( sper ) cat despre loc ..... DA , in sfarsit am gasit si locul potrivit .

Acum suntem in faza la care negociem tot ce se poate cu cei care vor face amenajarea bucatariei , tot ce e legat de gaz , curent etc si credeti-ma ca nu e usor , stai de dimineata pana aseara si le explici ca defapt cutare lucru l-ai vazut tu nu stiu unde la pret mai mic ( si chiar trebuie sa fii imformat despre preturi ca astia ar jumuii pielea de pe tine ) dar sper ca totul sa se incheie cu bine .

Si daca ne ajuta Cel de Sus in mijlocul lui noiembrie avem MAREA DESCHIDERE .

Sunt nerabdatoare sa vad chipul clientilor cand intra pt prima oara in restaurant , sa vad ce-mi zic prietenele , toate cunstintele ...

Sper din tot sufletul sa pot sa aduc in inimile romanilor un pic din Romania , sa creez un loc in care sa se simta ca " acasa " , unde sa ma simt eu si toti prietenii mei ca manacam ca la mama acasa .... sa nu uitam de unde a pornit totul : Mi se facuse odata mai demult un dor de o ciorba de perisoare.....

...si inca nu mi-am terminat treaba

Au trecut aproape 2 luni de cand sunt aici si sunt super stresata ca inca nu sunt gata cu tot ce am vrut .
Cei de la container daca nu stai de fundul lor , nu prea isi dau silinta sa-ti raspunda la vreo intrebare , cei care i-am angajat sa-mi aduca rand pe rand produsele care sunt gata , ma mint si trag de timp , numai domnul care mi-a facut mesele, scaunele ma mai incurajeaza si-mi zice : " lasa Melinda ca mai ai numai un pic "
Sincer , nu am crezut ca tara noastra este chiar atat de delasatoare , totusi sa trimiti un container din Romania nu este un lucru care-l faci in fiecare zii , pretul este pe masura si totusi nu prea vad sa fie interesata vreo firma din toate care le-am contactat sa incheie contract cu mine , toti se asteapta sa merg eu la ei sa ma rog de ei .... ei lasa asta e ....
....si azi vine a 2-a incarcatura spre bucuresti ( mai am decat una si gata ! ) mesele- scaunele sunt superbe , au iesit exact cum am vrut . Iar azi imi vin si celalate produse ,decoruri pt pereti , stergare , farfurii din lut , cateva sculpturi etc abia astept sa le vad .
Cat despre Takeshi ( bucatarul meu ) este innebunit dupa Romania !!!!!! ...si nu numai mancarea de aici , ii place ca oamenii sunt prietenosi , ii place PALINCA , ii place ca a stat in sanul familiei ( intr-o pensiune din Maramures ) si a muls vaca , a iesit in camp cu oile , a fost la facut capitul de fan in camp , si alaltaieri a scos cartofi .
Mie nu-mi venea sa cred , eu trebuia decat sa-i traduc si el din prima zicea DA , vreau ! - la orice .
..... Sa nu va zic ca pe unde statea cateva zile se atasa atat de mult de oameni incat plangea la plecare si promitea ca intr-o buna zii se va reintoarce .

Intr-un cuvant ma bucur mult ca am reusit sa-i arat ce inseamna Romania !

Vine bucatarul sa manance sarmale facute in romania

Inca de cand eram in Nagoya ma tot gandeam , oare cum as putea sa-i impulsionez pe stafii mei sa nu lucreze ca niste robotei ( cum de altfel lucreaza orice Japonez ) si sa le ofer un loc de munca care sa nu fie stresant , fiecare sa-si pastreze propriile caractere si prin personalitatea fiecaruia dintre noi sa dam suflet acestui restaurant , credeti-ma e greu, dar nu imposibil si voi face tot ce-mi sta in putinta sa pun in aplicare unele mici trucuri care sper sa dea roade .
Un mic exemplu ar fii : cum sa stie un japonez ce atmosfera avem noi intr-un restaurant traditional romanesc daca nu il aduc aici sa simta pe propria lui piele ?
....Si uite asa a venit si ziua de 19 august , si la noapte vine Takeshi , viitorul bucatar al restaurantului meu .
Sincer am emotii , in primul rand ca-mi este foarte bun prieten de familie si nu as vrea sa-si faca o imagine proasta despre tara mea , si in al doilea rand este pt prima oara intr-o tara straina , pana acum traind doar pe insula numita Japan .... si cred ca e datoria mea sa- i arat cat de misto e tara noatra , oamenii cat de prietenosi sunt in comparatie cu Japonezii care nu-si arata niciodata sentimentele , vreau sa-i arat casele de la tara , simplul om care munceste in camp , sa-i dau sa bea un vin facut la " nea Gheorghe " in gradina , o tuica de casa si cate si mai cate si de asta am facut un plan .
Am inchiriat o masina si am sa-l duc la Sinaia , Predeal , Paraul rece ( unde e si restaurantul meu preferat ) Poiana Brasov ( sura dacilor , poiana sarbului ) dupa care ne indreptam spre Cluj , orasul meu natal , vom sta 3 zile la o pensiune la Jucu ( un satulet tare dragut ) unde doamna Maria , proprietareasa , ne va gatii mancarica "ca la mama acasa " si apoi in Maramures , pe la Sapanta la cimitirul vesel ,poate pe la cateva manastiri , si apoi vom sta la cineva in Firiza vreo 3 sau 4 zile .
Oare Takeshi daca v-a vedea toate aceste locuri se va indragostii de tara nostra ?
Oare o sa-si dea seama din tot ce vede ce e ceea ce ne lipseste noua romanilor din tara soarelui rasare ?

La cumparaturi

...si uite-ma in tara , pt cumparaturi ; sincer nici nu stiam incotro sa o iau , pe cine si ce sa intreb , si-mi sarii mie ideea sa merg la restaurantele traditionale romanesti si sa-i intreb direct pe cei de acolo de unde si-au facut mesele, scaunele, designul etc .
Dar crezi ca Romanul vrea sa-ti zica ? Crezi ca chiar te crede ca tu vrei sa deschizi un restaurant tocmai in Japonia ? Te crede competitia lui si nu zice nici un mac , iti doreste decat multa bafta asa cu juma de gura , inainte sa iesi pe usa plina de nervi ca suntem romani cu totii si nu ne-am ajuta intre noi pt nimic in lume .
Intr-un sfarsit am mers pe drumul national ce duce spre Brasov , am intrat la acei ce vand pe marginea drumului si am dat peste un om cumsecade care face tot pt restaurante , si cand spun tot, inseamna chiar tot .
Acum astept pana vineri sa aflu pretul si sa vedem daca batem palma sau nu , daca da , Nagoya here I come , cel tarziu la sfarsitul lui octombrie va invit la deschiderea noului restaurant romanesc "SARMALE" .

...dezamagita

Si uite ca nu a fost sa fie, am inchiriat locul si dupa doua zile am renuntat .... asa cum am zis si intr-un alt articol , mereu trebuie sa fie ceva in neregula , de data asta puteam sa folosim acel loc doar 4 ani dupa care proprietarul vroia sa vanda toata cladirea , imi pare atat de rau , era asa de frumos , deja puteam sa-mi imaginez totul ..... sapatamana viitoare mi-am luat bilet de avion spre tara , merg la cumparaturi , am sa las totul intr-un depozit si ma intorc aici sa mai caut "locul potrivit " .....si cand il voi gasii voi mai merge odata in tara .
Mii se pare ca nu avansez deloc , parca ma trage cineva de la spate inapoi dar eu ma zbat si am sa lupt pt ceea ce mi-am propus sa fie ceva frumos , ceva ce sa ma simta sa ma simt "acasa " chiar si la 10 mii de km de Romania .

AM GASIT LOCUL POTRIVIT

Sunt atat de entuziasmata incat azi-noapte nu am putut sa dorm , cand se facuse dimineata am reusit sa dorm si eu si normal ca am visat despre locul acela , unde am sa pun mesele , scaunele , ce decorare o sa folosesc pt pereti , unde si ce incape , ideei multe si frumoase ...
Intre timp ma ia cu un fior cand ma gandesc ca saptamana viitoare sau poate peste doua voi merge in tara la cumparaturi , oare o sa gasesc ce vreau ? Oare o sa intru in banii care mii i-am propus ?
Sincer mi-e cam frica pt ca vreau sa fac ceva frumos , calduros si in acelasi timp util .
...cat despre loc , este destul de mare , dar nu-l voi folosii pe tot din prima . Avand si subsol , ne-am hotarat sa folosim decat primul etaj deocamdata , si daca totul va merge bine cu timpul vom folosii si partea de jos , deocamdata va fii camara pt provizii si poate depozit pt lucrurile nefolosite .
Problema este ca acelasi loc il mai vor 3 restaurante si depinde de domnul proprietar daca va hotara sa ni-l dea noua sau altora , eu sunt sigura ca daca acest loc este sa fie al meu atunci si nenea proprietar va accepta oferta noastra ... cateva zile de asteptari simt ca ma omora ... voi revenii cu amanunte .

de unde ideea ?

Mi se facuse odata mai demult un dor de o ciorba de perisoare si niste parjoale moldovenesti , un pahar de vin facut de unchiul de la tara , alaturi de o muzica taranaesca care sa simti ca te ridica la dans si locuind in Japonia , in Nagoya , nici un restaurant romanesc care sa-mi satisfaca mofturile asa ca-mi tasnii ideea : ce ar fii sa fac eu acel restaurant cu acea atmosfera " ca acasa " cu acele sarmale facute in varza murata si ciorba de pui cu multa smantana , si altii au putut asa ca de ce nu as putea si eu ?..... si uite-ma , la un an si ceva de cand mi-am propus sa fac restaurantul , acum sunt in fata faptului implinit . Am avansat mult , am invatat multe , dar cate mai am de facut .... parca nu-mi mai ajunge timpul .
Cautam locul actiunii , parca nimic nu mi-e pe plac , fac mofturi , de parca as gasii undeva un loc in care sa intru si sa zic : " Gata , asta este !!! " - vezi de treaba , in fiecare loc este un "ceva " ce sa nu-mi convina , dar lasa ca mai caut , e si maine o zii , ce conteaza ca e week-end ?

Mai avem 3 luni pana incepe marea aventura : unicul restaurant romanesc in Nagoya .