Vine bucatarul sa manance sarmale facute in romania

Inca de cand eram in Nagoya ma tot gandeam , oare cum as putea sa-i impulsionez pe stafii mei sa nu lucreze ca niste robotei ( cum de altfel lucreaza orice Japonez ) si sa le ofer un loc de munca care sa nu fie stresant , fiecare sa-si pastreze propriile caractere si prin personalitatea fiecaruia dintre noi sa dam suflet acestui restaurant , credeti-ma e greu, dar nu imposibil si voi face tot ce-mi sta in putinta sa pun in aplicare unele mici trucuri care sper sa dea roade .
Un mic exemplu ar fii : cum sa stie un japonez ce atmosfera avem noi intr-un restaurant traditional romanesc daca nu il aduc aici sa simta pe propria lui piele ?
....Si uite asa a venit si ziua de 19 august , si la noapte vine Takeshi , viitorul bucatar al restaurantului meu .
Sincer am emotii , in primul rand ca-mi este foarte bun prieten de familie si nu as vrea sa-si faca o imagine proasta despre tara mea , si in al doilea rand este pt prima oara intr-o tara straina , pana acum traind doar pe insula numita Japan .... si cred ca e datoria mea sa- i arat cat de misto e tara noatra , oamenii cat de prietenosi sunt in comparatie cu Japonezii care nu-si arata niciodata sentimentele , vreau sa-i arat casele de la tara , simplul om care munceste in camp , sa-i dau sa bea un vin facut la " nea Gheorghe " in gradina , o tuica de casa si cate si mai cate si de asta am facut un plan .
Am inchiriat o masina si am sa-l duc la Sinaia , Predeal , Paraul rece ( unde e si restaurantul meu preferat ) Poiana Brasov ( sura dacilor , poiana sarbului ) dupa care ne indreptam spre Cluj , orasul meu natal , vom sta 3 zile la o pensiune la Jucu ( un satulet tare dragut ) unde doamna Maria , proprietareasa , ne va gatii mancarica "ca la mama acasa " si apoi in Maramures , pe la Sapanta la cimitirul vesel ,poate pe la cateva manastiri , si apoi vom sta la cineva in Firiza vreo 3 sau 4 zile .
Oare Takeshi daca v-a vedea toate aceste locuri se va indragostii de tara nostra ?
Oare o sa-si dea seama din tot ce vede ce e ceea ce ne lipseste noua romanilor din tara soarelui rasare ?

La cumparaturi

...si uite-ma in tara , pt cumparaturi ; sincer nici nu stiam incotro sa o iau , pe cine si ce sa intreb , si-mi sarii mie ideea sa merg la restaurantele traditionale romanesti si sa-i intreb direct pe cei de acolo de unde si-au facut mesele, scaunele, designul etc .
Dar crezi ca Romanul vrea sa-ti zica ? Crezi ca chiar te crede ca tu vrei sa deschizi un restaurant tocmai in Japonia ? Te crede competitia lui si nu zice nici un mac , iti doreste decat multa bafta asa cu juma de gura , inainte sa iesi pe usa plina de nervi ca suntem romani cu totii si nu ne-am ajuta intre noi pt nimic in lume .
Intr-un sfarsit am mers pe drumul national ce duce spre Brasov , am intrat la acei ce vand pe marginea drumului si am dat peste un om cumsecade care face tot pt restaurante , si cand spun tot, inseamna chiar tot .
Acum astept pana vineri sa aflu pretul si sa vedem daca batem palma sau nu , daca da , Nagoya here I come , cel tarziu la sfarsitul lui octombrie va invit la deschiderea noului restaurant romanesc "SARMALE" .

...dezamagita

Si uite ca nu a fost sa fie, am inchiriat locul si dupa doua zile am renuntat .... asa cum am zis si intr-un alt articol , mereu trebuie sa fie ceva in neregula , de data asta puteam sa folosim acel loc doar 4 ani dupa care proprietarul vroia sa vanda toata cladirea , imi pare atat de rau , era asa de frumos , deja puteam sa-mi imaginez totul ..... sapatamana viitoare mi-am luat bilet de avion spre tara , merg la cumparaturi , am sa las totul intr-un depozit si ma intorc aici sa mai caut "locul potrivit " .....si cand il voi gasii voi mai merge odata in tara .
Mii se pare ca nu avansez deloc , parca ma trage cineva de la spate inapoi dar eu ma zbat si am sa lupt pt ceea ce mi-am propus sa fie ceva frumos , ceva ce sa ma simta sa ma simt "acasa " chiar si la 10 mii de km de Romania .

AM GASIT LOCUL POTRIVIT

Sunt atat de entuziasmata incat azi-noapte nu am putut sa dorm , cand se facuse dimineata am reusit sa dorm si eu si normal ca am visat despre locul acela , unde am sa pun mesele , scaunele , ce decorare o sa folosesc pt pereti , unde si ce incape , ideei multe si frumoase ...
Intre timp ma ia cu un fior cand ma gandesc ca saptamana viitoare sau poate peste doua voi merge in tara la cumparaturi , oare o sa gasesc ce vreau ? Oare o sa intru in banii care mii i-am propus ?
Sincer mi-e cam frica pt ca vreau sa fac ceva frumos , calduros si in acelasi timp util .
...cat despre loc , este destul de mare , dar nu-l voi folosii pe tot din prima . Avand si subsol , ne-am hotarat sa folosim decat primul etaj deocamdata , si daca totul va merge bine cu timpul vom folosii si partea de jos , deocamdata va fii camara pt provizii si poate depozit pt lucrurile nefolosite .
Problema este ca acelasi loc il mai vor 3 restaurante si depinde de domnul proprietar daca va hotara sa ni-l dea noua sau altora , eu sunt sigura ca daca acest loc este sa fie al meu atunci si nenea proprietar va accepta oferta noastra ... cateva zile de asteptari simt ca ma omora ... voi revenii cu amanunte .

de unde ideea ?

Mi se facuse odata mai demult un dor de o ciorba de perisoare si niste parjoale moldovenesti , un pahar de vin facut de unchiul de la tara , alaturi de o muzica taranaesca care sa simti ca te ridica la dans si locuind in Japonia , in Nagoya , nici un restaurant romanesc care sa-mi satisfaca mofturile asa ca-mi tasnii ideea : ce ar fii sa fac eu acel restaurant cu acea atmosfera " ca acasa " cu acele sarmale facute in varza murata si ciorba de pui cu multa smantana , si altii au putut asa ca de ce nu as putea si eu ?..... si uite-ma , la un an si ceva de cand mi-am propus sa fac restaurantul , acum sunt in fata faptului implinit . Am avansat mult , am invatat multe , dar cate mai am de facut .... parca nu-mi mai ajunge timpul .
Cautam locul actiunii , parca nimic nu mi-e pe plac , fac mofturi , de parca as gasii undeva un loc in care sa intru si sa zic : " Gata , asta este !!! " - vezi de treaba , in fiecare loc este un "ceva " ce sa nu-mi convina , dar lasa ca mai caut , e si maine o zii , ce conteaza ca e week-end ?

Mai avem 3 luni pana incepe marea aventura : unicul restaurant romanesc in Nagoya .